Ce înseamnă astăzi să fii pro-european în România? Este o etichetă fluturată cu mândrie de PSD, PNL, USR și UDMR, dar ce ascunde, de fapt, această mască? Să înțelegem că doar ei sunt „buni europeni”, iar restul – AUR, de exemplu – ar fi automat anti-europeni? Sau mai grav: că „pro-european” a ajuns un certificat de trădare națională?
Dacă „pro-european” înseamnă să-ți uiți istoria, să-ți renegezi identitatea și să-ți calci în picioare eroii, atunci nu, mulțumim. Dacă înseamnă să renunți la suveranitate și să stai în genunchi, în timp ce birocrații de la Bruxelles sau interlopii politici de la București decid în locul tău, atunci nu, noi nu vrem așa ceva. Dacă „pro-european” înseamnă să faci inflație, să distrugi economia națională, să crești taxele și să-ți împingi antreprenorii în faliment – atunci acest termen nu mai are nimic de-a face cu progresul sau civilizația.
Să fii „pro-european” a ajuns să însemne să-ți vinzi cetățenii la export, să produci cel mai mare exod dintr-o țară europeană în timp de pace și să nu-ți pese că ai milioane de români forțați să-și caute pâinea departe de casă. Mai nou, e „pro-european” să anulezi alegeri, să menții pensii speciale, să folosești justiția ca bâtă politică. Și atunci românii se întreabă firesc: „Dacă asta e Europa pe care o vreți voi, mai bine fără voi.”
Acești falși „pro-europeni” nu fac decât să murdărească proiectul european. Ei compromit ideea de Uniune și pun în pericol chiar viitorul colaborării între națiunile Europei. Pentru că, vedeți voi, noi suntem europeni prin identitate, nu prin slugărnicie.
Să strici inocența copiilor prin intoxicarea cu teorii de gen, să promovezi o agendă pentru grupuri marginale împotriva majorității creștine înseamnă astăzi să fii pro-european?
AUR este un partid european tocmai pentru că apără România în Europa. Nu „pro-european” cu servilism, ci european cu demnitate.
Acest mod ipocrit și corupt de a te revendica „pro-european” nu face decât să distrugă semnificația pozitivă a expresiei. Când ea ajunge să însemne dictatură mascată, taxe sufocante și pierderea identității, românii încep să o respingă instinctiv. Nu Europa e problema, ci cei care și-au bătut joc de acest ideal.
La final, poate eu nu sunt „pro-european”.
Poate.
Dar sunt european.
Și sunt român.
Foamea – motorul nevăzut al revoluțiilor și al schimbărilor sociale
Rezumat: Articolul arată cum foametea, mai mult decât ideile sau idealurile, a fost mereu scânteia care a declanșat marile revoluții. De la Franța lui Ludovic al XVI-lea la Rusia țaristă și răscoala țăranului român din 1907, lipsurile au transformat popoarele
