Rezervele valutare ale Băncii Naționale a României au scăzut dramatic în doar o lună: de la 63 de miliarde de euro în aprilie la 56 de miliarde în mai 2025. O pierdere de peste 10% din rezervele țării într-un timp atât de scurt este un semnal de alarmă care nu poate fi ignorat.
Această scădere nu este un accident. Este rezultatul unui cumul de greșeli politice și economice comise ani la rând. Proasta guvernare, dependența excesivă de importuri, absența unei strategii de relansare a producției interne și cheltuielile aberante ale statului ne-au adus aici. În România muncesc prea puțini oameni în mediul privat, în timp ce capitalul românesc este decapitalizat sistematic, împins în faliment de credite prea scumpe și lipsă de susținere.
Banii pierduți din rezerve nu s-au dus către investiții productive în economie, nu au sprijinit firmele private, agricultura sau industria. S-au dus, în cea mai mare parte, pentru a acoperi nevoile statului român, salarii bugetare, pensii speciale, achiziții inutile, scheme de subvenții și clientelism politic. Practic, România a ars valuta pentru a plăti risipa.
Mulți români au abandonat deja țara. Sătui de promisiuni mincinoase, de salarii mici, de haosul fiscal și de o administrație care nu le oferă nicio perspectivă, au ales să-și caute un viitor în altă parte. România nu mai pierde doar bani, pierde oameni, pierde sufletul națiunii.
Ieșirile masive de valută sunt cauzate și de faptul că a venit scadența împrumuturilor externe. Cei care au cumpărat datoria statului român, fonduri, bănci, investitori instituționali, încep să se retragă. Nu mai cred în promisiunile guvernanților, nu văd vreo perspectivă de relansare economică și își retrag capitalul, agravând criza și accelerând prăbușirea încrederii în România.
Iar astăzi, băncile, un adevărat cartel coordonat din umbră de BNR, refuză să finanțeze economia reală. Nu susțin firmele productive, nu susțin antreprenorii români, nu sprijină dezvoltarea locală. Banii se învârt în gol între bănci și stat, prin mecanisme sterile, fără a produce valoare adăugată. Se finanțează deficitul, nu dezvoltarea. Se hrănește birocrația, nu economia.
Și în tot acest timp, miliarde de euro din fondurile europene stau neaccesate. Bani care ne aparțin, bani trimiși de contribuabilii europeni pentru dezvoltarea României, zac în conturi sau se pierd prin birocrație, neînțelegeri politice și lipsă de capacitate administrativă. În loc să-i folosim pentru investiții, pentru modernizare, pentru viitor, îi lăsăm să se piardă. O altă dovadă că nu avem conducători, ci contabili ai dezastrului.
România este prinsă într-un cerc vicios: statul consumă, băncile refuză să sprijine economia reală, fondurile europene rămân nefolosite, iar rezervele valutare se topesc. În loc să construim, risipim. În loc să investim, împrumutăm. Iar viitorul țării este plătit cu prețul inconștienței celor care conduc.
