Statul român nu este un partener onorabil. Este un datornic care își umilește furnizorii.
Un număr impresionant de firme românești care lucrează cu instituții publice — din construcții, transporturi, IT, pază, curățenie sau furnizare de materiale — se află în pericol real de blocaj financiar din cauza întârzierilor cronice la plată.
Au livrat. Au prestat. Au respectat contractele.
Dar statul, în loc să plătească la timp, îi obligă să aștepte cu lunile.
Mai grav, li se cere să plătească taxe pe facturi neîncasate. Adică să plătești impozit pe bani care nu au intrat în cont. Asta înseamnă abuz. Asta înseamnă faliment forțat.
Statul nu poate cere performanță în economie dacă este primul care își bate joc de mediul privat.
Este rușinos că antreprenorii români evită contractele cu statul, de teamă că nu vor fi plătiți.
În orice economie puternică, statul este un actor serios, predictibil și responsabil.
El nu concurează cu mediul privat, ci îl sprijină. Nu blochează inițiativa, ci o stimulează. Nu dărâmă firme, ci creează încredere.
Am solicitat Guvernului României și Ministerului Finanțelor adoptarea de urgență a unui mecanism de plată anticipată prin factoring pentru contractele publice.
Concret, propunem:
Băncile și instituțiile financiare să poată efectua plata urgentă a facturilor pentru firmele care au contracte cu statul;
Aceste plăți rapide să fie acoperite dintr-un Fond Național de Plată Anticipată, garantat de Ministerul Finanțelor;
Costurile acestui mecanism (comisioane, dobânzi) să fie suportate integral din fondul public, fără a împovăra firmele;
Instituțiile publice să fie obligate să răspundă rapid și transparent în cadrul acestui sistem.
Acest mecanism aduce multiple beneficii directe pentru economie:
Asigură lichiditate imediată pentru companiile implicate;
Permite continuarea lucrărilor fără întreruperi și fără blocaje pe șantiere;
Oferă predictibilitate financiară pentru antreprenori;
Accelerează circulația banilor în economie;
Asigură plata la timp a salariilor către angajații firmelor care colaborează cu statul;
Reduce riscul de insolvență și pierdere a locurilor de muncă în mediul privat;
Descurajează corupția legată de prioritizarea informală a plăților de către autorități;
Crește încrederea firmelor românești în relația contractuală cu statul.
Astfel de mecanisme există deja în toate statele puternice ale lumii, în diverse forme. Germania, Franța, Italia sau Polonia au introdus sisteme de garantare și plată anticipată a facturilor pentru a sprijini companiile interne care lucrează cu administrația publică. România nu trebuie să inventeze roata, ci doar să aibă voința de a o pune în mișcare.
Acest mesaj se adresează și Băncii Naționale a României: dacă putem accepta o expansiune a masei monetare pentru a susține cheltuieli bugetare uriașe legate de o administrație ineficientă și supradimensionată, atunci haideți să facem un pas real în sprijinul economiei. Să folosim aceleași instrumente pentru a susține companiile care muncesc cinstit, furnizează bunuri și servicii către stat, și așteaptă — fără vină — să fie plătite.
Firmele românești nu mai pot fi tratate ca niște cerșetori la poarta instituțiilor.
Cerem respect și predictibilitate. Cerem o soluție acum — nu peste luni de zile, când va fi prea târziu.
