Nicușor Dan tocmai a fost ales președinte cu promisiuni mari și prin frică: că e un om onest, că e un om de cuvânt, că va face ordine în stat. Acum, proaspăt instalat la Cotroceni, urmează să desemneze un premier și să arate cum arată onestitatea în acțiune.
Dar prima surpriză apare rapid: cel care promitea că se luptă cu sistemul – cu PSD, PNL, USR și UDMR – acum îi imploră să formeze împreună un guvern. Nu ca să-i reformeze, ci ca să-i aibă alături. Se pare că lupta cu sistemul e pe modelul „ține-ți dușmanii aproape”?
Unul dintre marile angajamente ale lui Nicușor este eliminarea pensiilor speciale. Se luptă cu ele de aproape 10 de ani. Din opoziție, din ONG-uri, de peste tot. Acum însă, când are în mână puterea reală, uită de ele. Niciun cuvânt despre această obligație asumată de România inclusiv în fața finanțatorilor internaționali. Probabil că onestitatea se ia cu pauze, iar sistemul l-a sfătuit să nu tulbure apele prea repede.
Nicușor promitea și tăierea subvențiilor acordate partidelor politice și reducerea banilor pentru campanii. Acum negociază „dur” exact cu partidele care l-au făcut președinte. Cele care se hrănesc generos din bugetul de stat. E o formă nouă de onestitate: dai din gură despre reformă, dar te așezi la masă cu cei care o blochează.
Un alt punct din program: reducerea numărului de parlamentari la 300. E o voință populară exprimată clar la referendum. Practic se dorește o revoluție în colaborare cu vechii baroni. Să nu râzi, să nu plângi, doar să înțelegi ce înseamnă realpolitik la români.
Reforma administrativă? Altă promisiune. Mai puține instituții, mai puține primării, mai puține sinecuri. Nicușor a militat pentru alegerea primarilor în două tururi. Se va ține de cuvânt? Deocamdată, nimeni din partidele cu care stă la masă nu pare convins. Se așteaptă probabil să li se spună cu blândețe, nu cu fermitate. Onest, dar cu diplomație.
A cerut înainte chiar și tăierea bugetului Administrației Prezidențiale. Spunea că e prea mult, că trebuie redirecționat către alte zone. Deocamdată doar se schimbă consilierii între ei, figuri expirate ale lumii politice își așteaptă funcțiile, iar promisiunea… o vedem, poate, în bugetul de la anul. Sau nu.
Și să nu uităm de campania: „fără penali în funcții publice”. Nicușor Dan ține la acest principiu. Atât de mult, încât face alianțe cu partide pline de penali. Cum vine asta? Fără penali, dar cu PSD și PNL? Fără penali, dar cu UDMR și USR la guvernare? Probabil e un nou tip de aritmetică politică: minus cu minus dă plus… la ipocrizie.
Și da, a promis că va desecretiza documentele CSAT care au dus la anularea alegerilor prezidențiale din decembrie 2024. A spus că românii au dreptul să știe adevărul. Dar, din nou, după ce s-a așezat pe scaunul de la Cotroceni, s-a lăsat o liniște suspectă. Se pare că transparența se amână , probabil până când opinia publică uită sau până când sistemul îi explică și acest nou „compromis de stat”.
Așadar, Nicușor Dan, cel care promitea să fie altfel, pare să înceapă exact ca toți ceilalți. Se luptă cu sistemul, dar guvernează cu el. Promite reforme, dar cere răbdare. Promite tăieri, dar dă funcții. Promite onestitate, dar face compromisuri. România a votat de frică, dar numai adevărul ne va elibera. Sistemul, în schimb, a primit un partener de încredere.
