Cursul de schimb leu-euro nu mai este de mult un indicator economic liber, ci un instrument de propagandă, ținut artificial sub 5 lei pentru a crea iluzia stabilității. A fost un prag psihologic întreținut ani la rând prin intervenții directe și împrumuturi externe, dar realitatea economică a României ne obligă să privim dincolo de fațadă: acest nivel nu este sustenabil și nici corect.
Deficitul bugetar, care s-a accentuat dramatic în ultimii cinci ani, este acoperit din mai multe surse: prin inflație, prin împrumuturi externe, dar și prin împrumuturi masive pe piața internă. Statul se împrumută în competiție cu firmele românești, ridică dobânzile și sufocă investițiile productive. În paralel, datoria externă pune presiune pe curs, pentru că trebuie rambursată în valută. Tot acest mecanism duce, inevitabil, la o cerere crescută de euro.
Avem un model economic greșit: consumăm mai mult decât producem, iar exporturile nu acoperă importurile. Avem un deficit comercial uriaș, iar pentru a-l finanța, este nevoie de valută. În loc să producem valoare adăugată, exportăm ceea ce mai avem: forța de muncă. Guvernele au ajuns să trimită românii la muncă în străinătate, în loc să creeze aici locuri de muncă bine plătite. Este rușinos: România a devenit un exportator de brațe de muncă, nu de produse.
Consumul de produse importate, finanțat prin împrumuturi, nu este temelia unei economii sănătoase. Este, dimpotrivă, calea firească spre sărăcie. Nu spunem “faliment”, pentru că un stat care tipărește bani nu dă faliment. Dar inflația este o formă mascată de taxare – o taxă ascunsă care afectează în primul rând populația, economiile românilor, salariile și pensiile.
În plus, menținerea artificială a unui curs de schimb scăzut înseamnă subvenționarea importurilor și decimarea producției interne. Este exact opusul unei politici economice sănătoase. Un curs mai realist ar ajuta exportatorii români, ar stimula producția locală și ar face mai puțin atractivă extragerea de capital. Dacă tot pleacă banii din țară, măcar să lase în urmă mai mulți lei – poate îi convinge să-i ruleze în economia internă.
Așadar, nu alegerile au determinat slăbirea leului. Cursul nu s-a prăbușit din cauza unui vot, ci din cauza unei guvernări iresponsabile, a unei economii fragile și a unui model bazat pe consum, împrumuturi și importuri. Cursul se va mai devaloriza, și este normal să fie așa. Nu putem avea o monedă puternică într-o economie slabă.
Vom vedea un leu puternic doar atunci când vom produce, vom exporta, vom crea locuri de muncă aici și vom fi conduși de oameni care înțeleg că stabilitatea reală nu se construiește cu minciuni, ci cu muncă și responsabilitate.
